Acasă » Articole Duhovnicesti » COLINDELE ŞI OBICEIURILE DE CRĂCIUN – PAŞII CĂTRE DUMNEZEU

COLINDELE ŞI OBICEIURILE DE CRĂCIUN – PAŞII CĂTRE DUMNEZEU

noiembrie 2009
L M M J V S D
    dec. »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Calendar

noiembrie 2009
L M M J V S D
    dec. »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

„Să gândim frumos, ca să trăim frumos”

 

Poate fiecare dintre noi atunci când ne apropiem de Crăciun şi păşim în Postul Naşterii Domnului ni se iveşte în minte o întrebare simplă, dar care ascunde o întreagă poveste: când şi cum au ajuns la noi colindele? Sau cine le-a compus? Probabil că un răspuns concret nu vom afla niciodată,dar totuşi rămânem împăcaţi că ştim faptul că ele au apărut din adâncul istoriei românilor. Ele datează din vremea când poporul român, primea pe tărâmul Dobrogei pe Sf. Ap Andrei şi Filip, cei care au adus în aceste ţinuturi cuvintele Evangheliei lui Hristos şi totodată creştinismul. De atunci colindele au răsunat din an în an prin glasurile cristaline ale copiilor si ale color adulţi, rămânând mereu veşnice şi pline de acelaşi farmec al Naşterii Mântuitorului.

Colindele sunt nişte mărturisirii al credinţei în Hristos Iisus cel care a venit pe pământ să se întrupeze din Fecioara Maria şi să se facă om desăvârşit.

Obiceiurile de iarna, colindele toate aceasta ne bucura şi parcă ne fac să lăsăm deoparte atâtea griji şi să fim mai buni, mai apropiaţi unii de alţii. Glasul blând la colindătorilor ne trezeşte în fiecare an nostalgii deosebite şi apare aici întrebarea : oare de ce se întâmplă acest lucru acum? Şi răspunsul este unul simplu, nostalgiile pe care le simţim şi trăim sunt nostalgii ale purităţii, ale curăţiei sufletului unui copil cu ochi senini,de ce nu nostalgii ale copilăriei când înţelegem totul şi când avem impresia că ştim totul.

Bucuria colindelor ne aminteşte de anii copilăriei, când totul era minunat, nu simţeam frigul de afară când din casă în casă vesteam Naşterea Pruncului Iisus în ieslea Bettleemului, deoarece aveam în suflete căldură şi bucurie. Dacă privim ochii mici ai copiilor care colindă şi ascultăm vocile lor, nu se poate să nu fim impresionaţi şi mişcaţi de ceea ce fac, de dragostea cu care aşteaptă momentul să poată spune tuturor că pe pământ s-a născut Mântuitorul lumii. Ei sunt convinşi că au înţeles tot ceea ce spun prin versurile colindelor, nu încearcă să se adâncească prea mult în explicaţii aşa cum facem noi adulţii.

Nici un popor nu a învăluit cu atâta poezie mistică Naşterea Mântuitorului,ca poporul român. Faptul se datorează în aceeaşi măsură religiozităţi profunde a sufletului românesc, cât şi caracterul pastoral al vieţii lui.

Respiraţia îngheţată a nopţii, licărul diamantiu al zăpezii, fuioarele de fulgi desfăşurate în văzduh, fiorul de sfinţenie ce vine de undeva de departe, prin veacuri şi care trece din casă în casă, din suflet în suflet, toate acestea ,unite cu taina credinţei, au contribuit şi continuă să dea şi astăzi colindelor acea atmosferă aproape mistică, cele este proprie acestor sărbători minunate.

Să primim cu toţii colindătorii şi să fim noi înşine transmiţători de colinde şi obiceiuri străbune, să vestim tuturor că „Mesia S-a născut” şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca toţi creştinii din lume să aibă un Crăciun binecuvântat, cu pace şi linişte sufletească.

Urdaş Bogdan Laurenţiu

Teologie Pastorală ,anul II


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: